Lorand Balint (Boti)

Mi-am amintit de o povestioara dintr-o carte citita cu multi ani in urma (nu-mi amintesc ce carte / autor). Intr-o seara un nene mergea cu metroul prin New York si la un moment dat a fost foarte deranjat de niste copii care se jucau liberi prin vagon. Uitandu-se mai atent a obsevat ca erau cu un domn care nu prea ii baga in seama si ii lasa sa faca ce vroiau ei. Dupa inca cateva momente i se adreaseaza acestuia zicandu-i in cuvinte destul de dure ca nu este normal sa stea asa si copiii sa zburde prin metrou liberi. Ca trezit din somn, domnul respectiv isi cere scuze si ii explica ca cei patru sunt copiii lui si sunt foarte agitati pentru ca se intorc de la spital unde tocmai murise mama lor. De-asta nu era nici el prea atent. Si-a chemat copiii care s-au asezat cuminti pe scaune.

Privit din afara, multe lucruri par altfel decat sunt si cel mai bine ar fi sa te abtii de la a judeca lucrurile fara sa ai toate datele.

M-am uitat putin mai devreme peste castigatorii de la Cannes de anul acesta – sa vad cum sta CEE-ul in clasament.  De fapt nu prea sta, situatia este de genul Polonia 3 (cyber, direct si PR), Romania 1 (PR prin The Practice), Rusia 0, Ungaria 0, Cehia 0, Ucraina 0, Serbia 0, etc 0, etc 0, etc 0.

Am dat un interviu care a aparut pe blogul MBA-ului Romano – Canadian.

Sunt mai multe intrebari, iata a doua intrebare si raspunsul la ea (traducerile apartin redactiei):

2. Cum „predati” cursul?

In momentul in care am inceput sa predau mi-am definit o mantra si mi-am setat o serie de principii care sa stea la baza a tot ceea ce fac. Iata-le pe scurt (scuze de engleza, dar in engleza le-am gandit):

Mantra: „Make people think”

Principii:

• I don’t teach the students, the students learn from me – Eu nu le predau studentilor, ei invata de la mine;
• If I’ll talk with the stupid people only the stupid people will listen to me – Daca vorbesc cu prostii, atunci numai prostii ma vor asculta;
• I always look for the positive things in people and work to build on them – Caut mereu acele lucruri pozitive in oameni si le folosesc drept fundatie pentru constructia mea
• In teaching, you cannot see the fruit of a day’s work. It is invisible and remains so, maybe for twenty years (Jacques Barzun) – Cand predai, nu poti vedea rezultatele unei singure zile de munca. Sunt invizibile si raman astfel, chiar si pentru 20 de ani.
• A teacher who is attempting to teach without inspiring the pupil with a desire to learn is hammering on cold iron (Horace Mann) – Profesorul care preda materia fara a-i inspira elevului dorinta de a invata este precum un ciocan care bate o moneda rece.

Gandurile aceastea ma ajuta sa decid ce sa fac si ce sa nu fac, cum sa abordez diferitele situatii de care ma lovesc.

Restul interviului aici

Prin 2000 – 2001 am citit un material facut de catre BBDO Londra impreuna cu marele, incredibilul etc Desmond Morris (il descriau in cuvinte foarte pompoase). Cum materialul a fost interesant, numele mi-a ramas in memorie astfel incat in momentul in care la Bookfest am vazut Maimuta Goala (The Naked Ape) m-am bucurat ca am ocazia sa citesc ceva scris de el.

Foarte tare cartea, Desmond este zoolog si priveste omul din perspectiva zoologului. De fapt deschide cartea povestind abordarea pe care ar avea-o daca s-ar afla in fata primului exemplar de veverita cu picioare negre. Printre altele numele pe care i l-ar da ar fi veverita cu picioare negre – logic in lipsa altor informatii. La fel in cazul omului: sunt 193 de maimute, unele cu coada altele fara, 192 au blana – una nu. Cei fara blana suntem noi si vom fi numiti Maimutele Goale.

Nu o sa scriu despre toata cartea pe blog, dar de fapt de ce este goala maimuta asta? Se pare ca nu este un raspuns clar (cel putin pana la momentul in care a fost scrisa cartea), dar exista cateva explicatii a caror lectura este fascinanta. Pe (foarte) scurt :

• Pentru a scapa de paraziti
• Pentru a nu ne murdari cand mancam in halul in care mancam (aici este dat ca exemplu vulturul care are capul si gatul golas a.i. sa nu se murdareasca prea tare cand baga capul in hoituri)
• Aparitia focului – si am scapat de problema frigului noaptea
• O perioada mare petrecuta pe coaste si in consecinta in apa in cautarea hranei (se pare ca parul de pe spate al oamenilor are o alta inclinare decat are parul maimutelor – este aerodinamic a.i. sa putem inota mai usor ; ne-am pastrat par pe cap pentru ca il tineam afara din apa si ne batea prea tare soarele in cap)
• Tendinta sociala (identificarea speciei : sa nu facem sex cu alta specie de maimute)
• Mai sexy (o extindere a semnalizarii sexuale ; mai ales femeile sa fie mai atractive sexului opus)
• Mai erotic (la o specie care evalua spre perechea cuplu acest aspect « ar accentua efectul excitant al activitatilor sexuale si ar intari cuplul prin intensificarea recompenselor copularii »)
• Mai cald ca in padure (am iesit la camp si am dat de cald)
• Transpiratie facilitata (mai ales in timpul efortului prelungit – cand alergam ca nebunii la vanatoare)

Maimuta goala, Desmond Morris – Editura Art

Doi tineri se intalnesc si se indragostesc in timp ce se afla la biblioteca. Ce faceau la biblioteca? Fiecare incerca sa invete cat mai multe despre SUA astfel incat sa poata dovedi oricui ca ultimele 6 luni le-a petrecut acolo (el statuse de fapt in spital dupa o tentativa de sinucidere si nu vroia ca lumea sa stie asta, ea facuse un studiu sociologic – 6 luni in Paris fara prietenti si cunoscuti).

Se indragostesc, se casatoresc si isi lanseaza o agentie de turism al carui singur obiect de activitate era sa invete oamenii ce si cum sa zica astfel incat lumea sa creada ca au calatorit in diverse colturi ale lumii. Vrei sa zici ca ai fost in China? y sesiuni si se rezolva. Vrei sa zici ca ai fost in Romania? z sesiuni si se rezolva.

La intrarea in agentie se afla inramat un articol de ziar care expunea urmatorul sondaj realizat pe un esantion reprezentativ de o mie de barbati:

a) Ati vrea sa va culcati cu cea mai frumoasa femeie din lume fara s-o stie nimeni?

b) Ati vrea ca toata lumea sa creada ca v-ati culcat cu respectiva femeie fara ca actul sa se fi petrecut in realitate?

Rezultatul confirma cu prisotinta ca, in societatea noastra, totul este legat numai de consideratia celorlalti. Intr-adevar, 82% dintre barbatii intrebati au optat pentru al doilea raspuns.

“Potentialul erotic al sotiei mele” – David Foenkinos (O carte despre care un critic zice ca oricat de sobri am fi din fire si oricat de rea ar fi perioada prin care trecem, citind cartea ne va apuca rasul- casatoriti sau necasatoriti. Tind sa fiu de acord cu el).

Am invatat sa trag corect cu arcul. Dupa ce ti se explica nu e mare inginerie, pana ti se explica sagetile se duc cam unde vor. Nu ca as nimeri un mar cu sageata – mai e drum lung pana acolo.

PS Cand mergeti, nu intrati pe poarta principala (din fata), ci pe cea de langa WTC (poarta B). E semnificativ mai scurt drumul

Vineri cel tarziu trebuie sa submitem conceptul si schita aparatului (am vrut sa zic de zbor dar cred ca este cam mult ).

Intrebarea cheie la care am cautat raspuns a fost ce ne propunem sa obtinem. la inceput parea ca avem de ales intre daca vrem sa castigam sau vrem sa ne distram.

Raspunsul este pana la urma cu totul si cu totul altul: vom considera ca participarea noastra a fost un succes total daca vom intra pe reel-ul Red Bull. Daca in materialele lor vor folosi imagini cu noi. Ceea ce ne-a ajutat enorm sa hotaram ce vom face.

inca odata se dovedeste importanta claritatii in obiective. Dupa ce intelegi de ce faci ceea ce faci vei stii mai usor daca o solutie se potriveste sau nu.

….

IQads: Apropo de intrebarea anterioara, inca vedem pe tv destule “spoturi de client” si ne grabim sa dam vina pe departamentul de Client Service. E intr-adevar, vina lui? Ce tehnica de negociere recomanzi in relatia client-agentie?
Lorand (Boti) Balint: In 2010 foarte, foarte multe companii pre-testeaza spoturile TV si as zice ca spoturile sunt facute sa treaca testarea. Sunt mai putin spoturi de client cat spoturi de trecut testarea. Daca esti nemultumit de ceea ce faci, de ceea ce vede lumina zilei, poti oricand sa faci un review si sa vezi daca comunicarea livreaza obiectivele stabilite. Daca nu, ai un case study si poti discuta (atentie insa ca, din pacate, de cele mai multe ori clientul isi aminteste daca a functionat sau nu – nu si faptul ca el ti-a cerut acele lucruri). Daca da, trebuie sa-ti construiesti foarte atent analiza / discursul pentru ca este o copilarie sa schimbi doar pentru ca nu-ti place tie sau celor din jur. Poti propune eventual o evolutie a campaniei.
……
IQads: In training-ul pe care il vei sustine vei vorbi si despre importanta intelegerii business-ului clientului. Cat de mult ar trebui sa se implice Account-ul in business-ul clientului sau, in conditiile in care nu are acces la anumite date?
Lorand (Boti) Balint: Nici un account nu ar trebui sa fie obsedat sa se implice in business-ul clientului. Este recomandat, sunt o multime de lucruri benefice care decurg dintr-o astfel de abordare, dar, in acelasi timp, clientii nu sunt identici si asteptarile lor de asemenea. Exista clienti care nu au nevoie de implicarea agentiei, le este clar ceea ce vor sa obtina si este ok. Exista clienti care nu-si permit sa plateasca agentia sa se implice si iarasi este ok (sau nu au potential de crestere care sa justifice extra resursele alocate). Este foarte important ca fiecare account sa aiba clar definit rolul pe care il joaca clientul sau in portofoliul agentiei astfel incat asteptarile echipei care lucreaza pe cont sa fie setate in concordanta. In acel moment poti sa-ti definesti nivelul de implicare necesar.

……

restul intrebarilor si raspunsurilor pe www.iqads.ro

Sambata am fost la Iasi si am avut training cu profesori care predau la clasele 1-12. Fundamentele marketingului. Am facut impreuna exercitii, le-am cerut sa vina cu propuneri pentru lansarea unui produs nou, cu propuneri pentru cercetari legate de intrarea unei companii romanesti in Egipt – ca sa zic asa i-am tratat ca pe niste oameni care chiar daca nu s-au izbit de asa ceva pana acum, au capacitatea sa gandeasca si sa puna cateva lucruri cap la cap. Am vorbit despre eforturile pe care le fac oamenii din marketing pentru a intelege consumatorii, am folosit exemple din proiectele pe care le-am facut de-a lungul timpului + exemple faimoase gen cercetarea care a dus la Campania “Got Milk”. Focusul intregii zile a fost pe importanta intelegerii publicului caruia te adresezi, pe importanta ajustarii abordarii tale la acesta.

Iar pe sfarsit am povestit cum as preda eu teoria planului inclinat daca as fi profesor de fizica :

Mi-as intreba elevii ce cred: Poate o masina sa urce o trambulina pentru sarituri cu schiurile stiind ca trambulina are o inclinatie de 80%, o lungime de 150m si este acoperita de zapada ? poate o Dacia Logan ? Dar un Hammer ? de ce una da, iar alta nu ? Si i-as duce in discutii despre atractia gravitationala, normala perpendiculara, etc, etc

Experienta a fost foarte buna, am auzit multe ganduri interesante, idei bune si am simtit ca exista deschidere. Mai ales ca a fost prima intalnire de acest fel la care profesorii au luat parte si a existat probabil un semn de intrebare legat de ceea ce se intampla. Sunt convins ca eventuale intalniri ulterioare cu acelasi grup de profesori ar fi si mai deschise – de data asta ne cunoastem.

Si acum sa raspund la intrebarea rostita de multi din jurul meu: de ce am facut acest lucru ? de ce profesori si de ce 1-12 ? de ce la Iasi ?

O iau pe rand (fara sa intru totusi in toate detaliile): personal cred enorm de mult in educatie si in rolul ei in dezvoltarea unui popor. La viata mea am avut noroc de o serie de profesori care m-au influentat pozitiv, care m-au ajutat sa devin cine sunt. Nu au fost multi, dar am avut sansa sa fie totusi destui (ca a fost invatatoarea mea care recupera ora de muzica in ora de matematica, ca a fost profesoara de matematica din scoala care m-a invatat sa nu zic niciodata nu stiu, dirigu din liceu care ne dadea numai subiecte de olimpiada nationala de luam numai 3 sau 4 la teza – dar am invatat sa trag pentru ceea ce este mai bun, mama care profesoara fiind a avut puterea sa ma lase sa-mi aleg calea si sa nu-i pese ca s-ar putea face de rusine daca am 119 absente (motivate) si sunt corigent (de trimestru, nu pe vara J) la nu stiu cate materii).

Lucrez cu profesorii pentru ca cred ca un profesor poate influenta o multime de copii si impactul eforturilor mele va fi semnificativ.

De ce 1-12 ? pentru ca cred ca efectul educatiei pana in 18 ani este semnificativ mai important – este perioada in care se formeaza oamenii.

De ce iasi ? pentru ca am dat peste un tanar care vrea sa miste lucruri si le si misca. Acum vreo 4-5 saptamani am fost la un eveniment pentru studenti si la sfarsit un tanar m-a rugat daca am timp sa beau o cafea cu el. Da cum sa nu, sa-mi dea un semn si cu placere. Nu in aceste zile pentru ca sunt prins in proiecte, dar cu siguranta ne vedem. Problema era ca tanarul nu era din Bucuresti si urma sa plece inapoi la Iasi, asa ca a ramas ca ne vedem la prima ora a doua zi intr-o cafenea. Ne-am vazut, printre altele i-am zis de gandul meu de a tine traininguri cu profesori si, spre surpriza mea, cateva zile mai tarziu mi-a dat semn ca poate sa organizeze la iasi un astfel de training. Si asa weekend-ul acesta am fost la Iasi (oras pe care il recomand tuturor celor care nu au avut pana acum oportunitatea sa-l viziteze – o sa aveti o surpriza placuta). Merci inca odata Cristi (Cristian Haldan).

Si acum reactiile profesorilor :

Evaluare : 4.6 pe o scala de la 1 la 5 (detalii mai jos)

„Consider ca a fost o experienta foarte utila fiindca mi-a oferit prilejul de a invata lucruri esentiale nu doar despre marketing, ci in general despre viata, despre cum e cazul sa-i vad pe oameni, despre cum trebuie sa ma adresez acestora, despre cat de important este sa raspunzi nevoilor celorlalti. Multumiri cordiale”

„O experienta din care am invatat lucruri noi, care m-a facut sa privesc realitatea cu alti ochi. In mintea mea au aparut multe intrebari la care va trebui sa gasesc raspunsuri. Merita o astfel de dezbatere intrucat niciodata nu este suficient ce stii, niciodata experienta ta nu este de ajuns. Mult succes si felicitari”

„Mi-a facut o placere deosebita, deoarece chiar ma intereseaza. Trebuie sa recunosc faptul ca nu stiu sa-mi „vand marfa” tot timpul. In meseria mea, caut mereu aplicabilitatea celor ce predau si, cum nu tot timpul am solutia, acest curs m-a ajutat sa fiu mai optimista, sa incerc sa fiu mai intreprinzatoare, perseverenta. Ca recomandare: veniti si la elevii de liceu, eventual de incropit un cerc! S-ar putea sa fie viitori „recruti” ai marketingului”

„Interesanta introducerea cursului si finalizarea la obiect. Suport de prezentare interesant”

„Vasta experienta impartasita celorlalti. M-a determinat sa privesc cu alti ochi fascinanta lume a publicitatii”

„A fost o experienta care m-a facut sa vad unele lucruri in alt fel”

„Sa ne solicitati in activitatile ulterioare pe care doresti sa le realizezi in educatie”

„Interesant/captivant/nou”

„Sunt fascinata de acest training. Ma fascineaza domeniul publicitar. Oriunde ajung este principalul lucru pe care il urmaresc. Imi place cand ceva, un anunt, o reclama are impact la prima vedere. Ce se poate face cu reclamele care sunt complet „idioate”? Nimic!? Ati reusit sa ne faceti sa ne gandim, sa fim creativi pe viitor. La mine, de exemplu, aceeasi lectie nu este la fel si sunt socata ca latura practica ridica mari probleme elevilor”

„Imi pare bine ca am participat la ambele sesiuni. La a doua am inteles mai bine mesajul de baza al marketingului ca principiu de lucru.”

„Un astfel de training ar fi binevenit la nivelul unde se iau decizii in ceea ce priveste educatia din Romania”

„A fost o intalnire interesanta, motivanta si BENEFICA”

„Programarea intr-un interval orar mai potrivit. Mai multa atentie la relevana didactica a informatiilor”

„Drumul catre target nu este o linie dreapta – cat adevar este in aceasta concluzie?…”

„Astfel de prezentari ar fi benefice si elevilor de liceu”

„Am petrecut placut acest curs. Multumesc”

„Personal as fi facut urmatoarele: as fi schimbat componenta grupurilor la fiecare exercitiu. As fi ascultat rezultatul fiecarui exercitiu + provocare la opinie fata de prezentare. Sugerat acestui grup targetat care e format exclusiv din profesori, ca pot sa aplice fiecare noua idee la spatiul scolar si la lucrul cu elevii. Oricum a fost foarte interesanta prezentarea motivatiei impactului initial. Succes!”

„Fain! Succes!”

„Felicitari si succes!”

„Daca se poate sa extindeti acest gen de activitate si pentru elevi”

„Daca se poate sa veniti de mai multe ori in scoala. Mi-a placut foarte mult”

Am incercat sa merg voluntar in Nordul Braziliei. Am discutat cu o fundatie din UK, totul a mers foarte bine pana la un anumit punct.

Ideea fundatiei este extrem de buna: se focuseaza pe oameni de comunicare pe care ii plaseaza pentru o luna in diverse locuri din Brazilia (un om, un loc, o luna) pentru a lucra cu ONG-uri locale pe campanii sociale. Sa-i ajute in demersul lor de a misca lucrurile. Practic nu te duci sa dai la sapa, ci te duci sa ajuti cu ceea ce stii tu mai bine (sunt convins ca la sapa localnicii sunt mai buni).

Eu eram gata sa-mi acopar toate cheltuielile si sa dedic o luna proiectului. Discutia s-a blocat cand am descoperit ca in plus fata de asta trebuia sa platesc 9 000 lire – fee-ul fundatiei.

Si in prima faza m-am enervat rau de tot pentru ca mi s-a parut aberant.

cand m-am linistit, am realizat ca nu am de ce sa ma enervez. Niste oameni au avut o idee, au sesizat o piata si au implementat-o. Despre ce vorbesc: fundatia a creat un program adresat companiilor si isi finanteaza activitatea din fondurile atrase de la acestea. Abordeaza companiile cu o propunere de program HR – angrenarea angajatilor intr-un program care se incheie cu un premiu mare pentru unul dintre ei: o experienta care ii va ajuta sa inteleaga alte culturi/civilizatii si sa faca un bine unor oameni care au nevoie.

Abordarea este extrem de profesionista – include traininguri in londra care sa-i ajute pe “voluntari” sa se adapteze usor cand ajung, etc, etc

Iar pentru companiile din occident 9 000 de lire este un bilet de avion business/first class catre Japonia.

Concluzia simpla este ca programul nu mi se adreseaza, iar cei din spatele sau merita respectul meu pentru ca l-au pus pe roate si functioneaza.

Am citit de curand un articol in care este mentionata povestea unui indian care a emigrat in SUA si a ajuns sa antreneze echipa de baschet a scolii unde invata fata sa. Uitandu-se indianul nostru la jocul de baschet a ramas uimit cum toti joaca acelasi lucru indiferent de nivel, natura echipei sau a oponentilor: toti in atac in jurul cosului advers, toti in aparare in jurul cosului propriu. Situatie care avantajeaza clar echipa cu jucatorii cei mai inalti. Cum echipa lui era formata din fete mici de inaltime, le-a cerut sa faca aparare om la om pe tot terenul – sa nu le lase pe adversare sa porneasca atacul, pe cat posibil sa nu le lase sa treaca de mijlocul terenului (in baschet exista si o limita de timp in care trebuie sa treci centrul terenului). Abordarea aceasta le-a ajutat sa castige jocuri ce pareau imposibil de castigat si asta pentru ca au refuzat sa joace jocul la care adversarul era mult mai dotat si pe care l-ar fi pierdut garantat.

De curand am scris o scrisoare de intentie catre o universitate din vest – sa predau in cadrul MBA-ului lor. Scrisoarea a avut 7 pagini si din reactiile primite se pare ca a fost un succes – daca nu o sa predau pana la urma acolo altele o sa fie cauzele. Logica mea a fost simpla: daca respect regulile jocului am sanse infime in fata profesorilor, doctorilor, absolventilor de universitati de renume, etc. Daca joc cu armele lor pierd sigur. Asta nu inseamna totusi ca atunci cand ma intalnesc cu ei merg in tenisi.

Articolul: How David beats Goliath

Stimate Capitane Boti,
Cererea ta a fost inregistrata si vei primi la adresa de corespondenta indicata un kit de inscriere in concurs.

Pasul urmator ar fi sa completati formularul referitor la echipa, sa realizati schita aparatului vostru de zbor si sa ni le trimiteti la adresa:

Red Bull Romania
Bectro Center – 29, Strada Sf. Vineri, Sector 3
Bucuresti, Romania

Parola: Red Bull Flugtag

Planurile secrete trebuie sa ajunga la noi pana pe 4 iunie 2010.
Poti afla mai multe pe www.redbullflugtag.ro sau la 0800 800 017, intre orele 09:00-18:00, de luni pana vineri.

Cat despre xyztzw, nu au pasit inca pe rampa Flugtag-ului, dar ii asteptam cu mare interes.

Salutari cordiale,
Turnul de Control Red Bull Flugtag

Daca totul merge bine, ce inseamna “xyztzw” va fi dezvaluit pe 19 septembrie

La sfarsitul lui Mai o sa tin un training deschis de Client Service, training in care imi propun sa transmit participantilor principalele lucruri pe care le-am invatat din 2002 cand am trecut de la Planning la Client Service.

Lucruri care pot fi implementate instantaneu si care pot face diferenta in relatia cu clientul.

Primele mele conturi in Client Service au fost Bonux si Elite si pe ambele marci am ajuns Global Account Director. Am lucrat cu echipe locale, dar si cu echipe raspandite pe mai multe continente. Am lucrat cu oameni exceptionali, dar si cu oameni extrem de slabi. De la fiecare am invatat cate ceva. Iar la sfarsitul lui Mai, de-a lungul a doua seri + o sambata o sa incerc sa transmit mai departe lucrurile ce tin de Client Service.

Pentru cei interesati extra info pe www.smark.ro

Mi-am propus sa tin o serie de traininguri de marketing catre profesori de scoala generala.

Pentru explicarea segmentarii, printre alte exemple si exercitii, ma gandesc sa folosesc modul in care lego segmenteaza copiii (click pe poze pentru mai mare):

“In vara lui 1951 am fost trimis intr-o tabara de copii la Cristian, langa Sibiu – a fost prima oara ca am vazut muntii. In anul urmator am fost trimis intr-o alta tabara, la Mamaia, si a fost tot pentru prima oaraca am vazut marea. Vila noastra era chiar langa plaja si, intr-o dimineata, instructoarea noastra, o profesoara destul de tanara, ne-a sculat inca pe intuneric si ne-a dus pe tarm sa vedem cum rasare soarele de dincolo de mare. Pastrez si acum in suflet emotia de atunci si ma gandesc cu recunostinta si cu respect la acea profesoara.”

Este extraordinar cum unele gesturi aparent mici lasa urme asa de adanci asupra copiilor.

Printre cele mai mari gogomanii pe care le-am facut pentru clienti se numara una absolut memorabila: trebuia sa adaptam un ad international si la un moment dat aveam ceva de genul “un par irezistibil”. Si persoana de la client responsabila cu acest proiect ne cere sa trecem “care rezista” pentru ca s-ar putea sa fie consumatoare care sa creada ca nu rezista parul si se rupe/distruge usor. Avand “Par irezistibil care rezista” suntem 100% siguri ca nu se va intampla acest lucru. Inutil sa descriu discutiile,consternarea din agentie – cert este ca reclama vazuta de consumatori a fost cea dorita de persoana respectiva.

Ce pot zice insa este ca momentul respectiv mi-a ridicat dubii asupra companiei care avea un asemenea angajat, dubii care mi-au fost transformate in incredere cateva saptamani mai tarziu cand persoana respectiva a fost data afara (habar nu am motivele, nu cred ca “par irezistibil care rezista” a fost printre ele, dar chiar nu conteaza).

Imi place foarte mult modul in care marketingul Red Bull descrie “The Red Bull Brand associations & personality”:

Innovative, individual, self-confident, non-conformist, anti-authorian, self-ironic, intelligent, witty, creative, high-energy, genuine, premium, polarizing, fun, loves life, unpredictable, mystique, extreme danger

In primul rand pentru ca atunci cand citesti cele de mai sus simti imediat despre ce este vorba. In al doilea rand pentru ca nu se cramponeaza sa foloseasca doar 3-4 cuvinte care sa exprime totul. Imi amintesc cate discutii am avut cu ceva timp in urma legat de cuvantul “witty” si daca se intelege corect sau nu pe fiecare piata. Banuiesc ca nimeni dintre cei care au citit cele de mai sus nu are vreo sansa sa-l interpreteze gresit.

Topoganul din imagine este in sediul central din Londra, sediu care reflecta din plin personalitatea Red Bull.

Este interesant de vazut efectul pe care il va avea asupra 24fun decizia de a nu include in ghid o serie de cinematografe din Bucuresti.

Vreau sa merg la un film care a intrat de curand in cinematografe, , iau 24fun si ma uit dupa filmul respectiv. Constat cu surprindere ca nu este decat la The Light, Starplex si Cityplex. O saptamana mai tarziu, cam aceeasi situatie cu un alt film. Moment in care ma gandesc sa verific daca nu cumva ii boicoteaza pe ceilalti. Si constat ca Movieplex si Cotroceni Park nu sunt incluse. Mai arunc o privire dupa reclame platite si constat ca cei inclusi sunt cei care platesc reclame.

Nu stiu detalii despre factorii care au dus la aceasta situatie (poate 24fun nu le mai include pentru ca nu platesc, poate ca cinematografele nu mai dau catre 24 fun programul pentru ca nu au obtinut costurile pe care le doreau la publicitatea platita, poate ca…). Ce pot zice este ca in acest moment ambele parti pierd, diferenta este ca cinematografele pierd pe termen scurt in vreme ce 24fun pierde pe termen lung pentru ca acoperirea asta partiala le afecteaza direct promisiunea catre cititori, o zona unde nu isi permit sa aiba minus fata de competitie (sapte seri, zile si nopti).

Incet, incet cititorii se vor prinde ca nu au acoperirea la care se asteapta, foarte probabil se vor reorienta catre  competitie si nu este usor sa-i aduci inapoi

Uitandu-ma peste o analiza a ceea ce insemana “luxury” in comunicare mi s-a parut interesant faptul ca autorii (TNS Media Intelligence) au identificat vreo cateva zeci de declinari ale acestuia:

Egotistical luxury; Monarchical luxury; Austere luxury; Narcissistic luxury; The luxury of indolence; Timeless luxury; Opulent luxury; Classical luxury; Cultural luxury; Mythical luxury; Craftsmanlike luxury; Surrealist luxury; Expensive luxury; Glamorous luxury; Provocative luxury; Mystical luxury; Esoteric luxury; Decadent luxury; Schizophrenic luxury; Baroque and Gothic luxury; Retro and futurist luxury; Kitsch luxury; Pop-rock luxury; Unexpected luxury; Graphic luxury; Poetic luxury; Ethical luxury; Intimate luxury; Vital luxury, etc, etc

Si imi inchipui o intalnire in care cineva zice “We want to be a luxury brand”, toata lumea este de acord si, foarte probabil, toata lumea are altceva in cap.

Schizophrenic luxury:

Timeless luxury:

In timpul campaniei electorale din sua (pentru presedinte), pe site-ul USAToday a fost creat un test care este foarte interesant: sunt o serie de afirmatii care tin de ceea ce ar trebui sa faca presedintele SUA si cititorii sunt invitati sa bifeze ce cred ei. Apoi vad parerea lui Mccain si a lui Obama vis-a-vis de aceste subiecte. Deci vad care dintre cei doi candidati gandeste la fel cu ei.

VEZI TESTUL LA: http://www.usatoday.com/news/politics/election2008/candidate-match-game.htm

Niciodata nu am reusit sa ma obisnuiesc cu sistemul de taxi din Moscova – mai bine zis cu lipsa acestuia. Functioneaza un fel de “ia-ma nene”: daca vrei sa mergi dintr-o parte in alta a orasului faci cu mana masinilor si oricine are chef sa faca un ciubuc te duce unde vrei tu. Trecand peste faptul ca soferii nu vorbesc engleza si e extrem de amuzant sa incerci sa te intelegi cu ei, problema este ca intr-adevar poate fi oricine: Ramaru, Jack Spintecatorul sau Kunta Kinte – poti doar sa te rogi sa nu sfarsesti rau.

Asa ca, pe cat am putut am evitat sa iau de pe strada ‘taxiul’ – pana intr-o seara in care ne-am lungit cu cina si am sfarsit noaptea pe la ora 1 cautand un mijloc de transport catre hotel. Era Ianuarie, cam minus 30 de grade si impreuna cu Yulia colega mea din LB Rusia si cu doi clienti – “C” un chinez care traia in SUA si “T” un turc care traia in Belgia, faceam cu mana masinilor pe bulevardul de langa Kremlin. Hotelul nostru nu era foarte departe, ne interesa in principal sa o ajutam pe Yulia sa mearga acasa si sa vedem in ce masina se urca pentru a putea zice la politie in caz de ceva (spre amuzamentul ei care ne povestea ca face asta in fiecare seara si ca nu are ce sa i se intample). Reusim sa o urcam intr-o Lada albastra si, in timp ce ne faceam curaj pentru cei doi kilometri de mers in frig, vedem o masina mare, neagra pe care scria TAXI. Noroc chior: unul dintre putinele taxiuri oficiale se afla chiar in fata noastra. Observam ca are si aparat de marcat asa ca il luam instantaneu si trei – patru minute mai tarziu suntem opriti in fata hotelului gata sa ne dam jos. Moment in care soferul ne cere ceva in jurul a 43 de USD pentru cursa noastra si colegul turc “T.” se enerveaza instantaneu: in nici un caz nu vom plati suma asta, e hotie pe fata, ce suntem fraierii lui? Cum soferul nu vorbea engleza era un fel de dialog al surzilor din ce in ce mai aprins. Soferul tot arata catre aparatul de marcat, “T” nu si nu. Totul culmineaza cu “T”: we go to police. Soferul intelege police, aproba din cap Police si porneste masina plecand in tromba din fata hotelului. Eu si “C”: hai sa platim, las-o balta, asta este si oricum nu e mare scofala. “T” nici sa n-auda, mergem la politie. Soferul isi ia mobilul si incepe sa vorbeasca agitat in rusa, pana cand “T” ii cere telefonul si incepe sa vorbeasca hotarat in engleza. Se pare ca se intelege cumva, cumva cu cel de la capatul telefonului dar nu ajung la nici o concluzie. Intre timp ne pierduseram prin Moscova, eram in mijlocul noptii, intr-o masina mare si neagra pe niste strazi total necunoscute. La un moment dat am vazut intr-o intersectie o masina pe care scria Police si am strigat in acelasi moment cu “C”: Police, Police – stop, stop! Soferul trage langa politie, se da jos incepe sa vorbeasca si sa rada cu politistul moment in care “T” se da si el jos si incepe sa vorbeasca cu politistul care nu prea le avea cu engleza, dar era amuzat de situatie. Vine la masina, se uita la aparat si nu zicea decat “Machine – pay”, “Machine – pay”. Intre timp eu o sunasem pe Yulia care nu-si crede urechilor, ma pune sa-i mai povestesc odata si ne zice sa platim si sa mergem la hotel ca cine stie unde ajungem. Ma intreaba unde suntem – eu habar nu aveam pentru ca nu stiu sa citesc alfabetul chirilic si, logic, numele strazii era scris cu litere chirilice.

Intre timp soferul reia discutia la telefon, ii paseaza telefonul lui “T” care dupa cateva minute de discutie incheie disputa si satisfacut e de acord sa plateasca 38 USD. Soferul este multumit si el, politistul ne zambeste, eu ma uit la “C” si “C” se uita la mine nevenindu-ne sa credem ca trecem prin toate astea pentru 5 USD.

Pe drumul de intoarcere “T” ne explica satisfacut ca el considera ca 38 USD este o suma corecta pentru distantele pe care le-am parcurs si pentru timpul petrecut cu noi de sofer, iar eu ma gandesc la faptul ca in 60 de minute am inteles o multime de lucruri despre el, ca pe viitor va trebui sa am grija maxima cu ceea ce ii trimit, sa am pentru fiecare cost argumente solide, prezentate si explicate inainte pentru ca este extrem de probabil sa considere orice scapare/ezitare ca pe o jignire personala.

Nu aceleasi lucruri sunt valabile pentru “C”, care va fi probabil atent tot timpul sa ajunga la punctul final si va da mai putina atentie modului in care am ajuns acolo.

Si imi dau seama ca se confirma inca odata importanta timpului liber petrecut cu cei care imi sunt clienti pentru ca pot intelege o multime de lucruri care in timpul intalnirilor poate imi scapa. Lucruri care ma ajuta sa-mi adaptez modul de lucru pe felul fiecaruia.

Exista oameni carora le plac lucrurile simple, directe: “Draga x, atasat este costul pentru productia noastra. Daca ai intrebari vorbim in orice moment. Boti” Deschid documentul si sunt multumiti ca nu i-ai aburit prea mult a.i. sa-si piarda timpul citind mailuri.

Dupa experienta din Moscova, niciodata nu i-as trimite un astfel de mail lui “T”. “Draga T, atasat este costul pentru productia noastra. Uitandu-te peste el o sa observi ca acopera urmatoarele lucruri… In cost apar si cheltuieli cu … pentru ca …. daca ai alte intrebari vorbim in orice moment. Boti”.

Oamenii nu sunt toti la fel, nici abordarea mea nu este aceeasi tot timpul.

fotografii publicate cu ajutorul echipei iqads.ro care a salvat partea tehnica a blogului. merci

Cand mi-am dat demisia de pe Global P&G seful meu direct mi-a zis ca in maxim 2 ani o sa ma intorc intr-un rol global pentru ca proiectele din Romania o sa dispara.

Nu stiu in ce masura o sa dispara sau nu proiectele din Romania, stiu ca in mai putin de 2 ani ma reapuc de global si, ceea ce este extrem de important din punctul meu de vedere, tot din Bucuresti. Leo Burnett Romania a obtinut un assigment global pentru unul dintre clienti si eu sunt printre cei care il vor aduce la viata.

Ce imi place enorm la Leo Romania (si o chestie pe care tot incerc sa mi-o insusesc) este capacitatea de a se desprinde de invataturile Mioritei. In loc sa stai sa privesti cum proiectele dispar de pe piata, sa tragi sa faci tot ce poti sa ramana la tine. Macar daca nu iti iese sa ai satisfactia ca ei facut tot ceea ce tinea de tine (surpriza este ca iti iese mai des decat te-ai astepta).

Care va sa zica am iarasi dublu rol: sunt Global Account Director si Head of Brand Communication. In Leo Burnett Romania.