Din “Bariera Vergului sau Viata unui baiat de Bucuresti”, de Gheorghe Parusi.
“In vara lui 1951 am fost trimis intr-o tabara de copii la Cristian, langa Sibiu – a fost prima oara ca am vazut muntii. In anul urmator am fost trimis intr-o alta tabara, la Mamaia, si a fost tot pentru prima oaraca am vazut marea. Vila noastra era chiar langa plaja si, intr-o dimineata, instructoarea noastra, o profesoara destul de tanara, ne-a sculat inca pe intuneric si ne-a dus pe tarm sa vedem cum rasare soarele de dincolo de mare. Pastrez si acum in suflet emotia de atunci si ma gandesc cu recunostinta si cu respect la acea profesoara.”
Este extraordinar cum unele gesturi aparent mici lasa urme asa de adanci asupra copiilor.
Filip Florian – “Baiuteii” e plina de amintiri si ea